Entremet cu lamaie

Cred ca era septembrie cand A.G. mi-a spus ca de ziua ei vrea sa o suprind cu un tort. Ziua ei fiind pe 13 decembrie… Cand am rugat-o sa-mi dea totusi cateva indicii despre cum ar vrea sa fie tortul, mi-a raspuns: “Ca mine, asa. Cuminte, dar rebel. Dulce, dar acrisor. Fin, dar intepator.” ? Na belea! Prin octombrie am inceput sa ma joc cu ce altceva, decat cu lamaile. In cazul blatului am mers pe un pandispan cu mac si lamaie. A fost simplu. Am facut si o dulceata clara de lamaie. Acraaaa! Dar ce acra! Dar am lasat-o asa si deasupra am turnat un lemon curd. Nici asta foarte dulce. Intr-o noapte, era trecut de miezul noptii, aveam aceste trei elemente suprapuse si am tinut mortis sa gust. Tibi era si el treaz, asa ca ne-am incumetat. Am ras cu lacrimi. Pentru ca ne strambam involuntar de acreala dar in acelasi timp era atat de buuuun. Si radeam, ne strambam si iar gustam. Ca sa echilibrez gustul, am facut o crema spuma de lamaie. Am impachetat totul intr-o glazura oglinda cu ciocolata alba si… pe 12 decembrie am predat, cu emotii, tortul. Se pare ca am nimerit-o.